Despre democrație

Am fost plăcut surprins sa aflu ca dinspre domeniul cercetării științifice apar idei care pot contribui la perfectionarea metodelor de a păstra ceea ce i bun din gândirea si comportamentul democratic in domeniul politic si social.

Desigur, ne dorim ca liderii noștri politici sa respecte atât in gândire cât si in fapte principiile democratice. Aceasta i dorința majorității cetățenilor. Democrația este totuși cea mai buna forma de organizare socială chiar dacă are uneori lipsuri si, ca urmare, costuri mari.

Istoria, precum si realitatea prezenta, ne arată ca, încă de la începuturile ei, democrația nu a fost pe placul tuturor, in special al unor lideri politici, principiile ei fiind încălcate adesea in diferite forme. Au fost însă si sunt si exemple pozitive.

S a dovedit ca unii lideri politici deși vorbesc cu talent si suficientă convingere despre faptul ca știu ce i aceea democrație si ca odată ajunși la putere o vor respecta cu strictețe, in fapt, in prea multe cazuri, aceștia, prin faptele lor, au acționat total altfel.

As spune ca exista de fapt, doua categorii de lideri: unii care afișează un comportament autocratic încă din etapa premergătoare alegerii lor si unii care reușesc sa si camufleze cu îndemânare trăsăturile antidemocratice pana in momentul in care preiau puterea politica; după aceea acționează cu pricepere si, din păcate, cu succes pentru schimbarea sau chiar anularea regulilor democratice.

Cred totuși ca exista si o a treia categorie…

M am întrebat mereu cum s ar putea apăra societatea, cetățenii de asemenea persoane, astfel încât acestea sa fie stopate in încercarea lor de a prelua puterea. Ar putea fi ele recunoscute? Dacă da, cum si cine sa i oprească pe aceștia si sa i promoveze doar pe aceia care au un comportament democratic (aceia din a treia categorie) ?

O soluție in acest sens vine dinspre zona științei, a politologiei. Profesorul Juan Linz de la Universitatea Yale, încă din 1978 si a propus sa studieze comportamentul liderilor politici si sa afle de ce si cum poate dispărea democrația. El a propus așa- numitul test cu turnesol in ce privește comportamentul democratic al liderilor. Testul a fost dezvoltat semnificativ însă in zilele noastre când profesorii S. Levitski si D Ziblatt de la Universitatea  Harvard au pus in evidentă metodele de aplicare a testului (Litmus test) si modul cum acesta poate pune in evidentă caracteristicile nedemocratice privind comportamentul liderilor politici. Testul are un grad de credibilitate mare datorită faptului ca in lucrarea lor intitulată “ How democracies die” , apărută in 2019 la o prestigioasa editura din New York, cei doi autori arată cum testul, dacă ar fi putut fi aplicat de a lungul istoriei, ar fi relevat atât comportamentul real al unor lideri, din punctul de vedere al cerințelor democrației cât si, mai ales, faptul ca trăsăturile lor de caracter, educația si modul de gândire politica vor fi antidemocratice după ce vor fi convins cetățenii sa le ofere puterea. Exemple sunt multe de a lungul istoriei, atât din categoria celor cu un comportament evident dictatorial cât si din cea a celor cu un comportament disimulat. Autorii le pun in evidentă pe acestea, dar si pe cele care se referă la personalități politice din prezent, din întreaga lume. Din păcate tara noastră nu face excepție.

Asadar, pe scurt, ce presupune aplicarea “Litmus test” si ca urmare cum si cine ar putea preveni preluarea puterii (indiferent de nivel) de către lideri autocrati. Testul presupune evaluarea comportamentului persoanei in cauza luând in considerare patru categorii de criterii, fiecare categorie fiind, la rândul ei, dezvoltată in analitic, cât de mult se poate, in funcție de relevanța sub-criteriilor. In opinia mea testul nu prezintă o dificultate deosebita si de aceea el ar putea fi realizat de către orice simplu cetățean. Mai ales de către aceia care vor sa -si voteze liderii/ reprezentanții politici.

Iată cum arată criteriile:

1. Măsura in care resping sau manifesta disponibilitate spre respectarea regulilor democratice :

– resping Constituția sau exprima voința de a o schimba

– sugerează necesitatea unor măsuri de modificare a regulilor privind alegerile, de suspendare/ modificare a legii sau a Constituției in acest scop sau in cel al interzicerii unor organizații civile si / sau politice

– folosesc sau au tendința de a folosi mijloace anticonstituționale pentru schimbarea guvernului ( lovituri de stat, insurecții, proteste de masa violente)

– încearcă sa submineze legitimitatea alegerilor refuzând, de exemplu, sa accepte rezultatele evidente si credibile ale acestora

2. Neagă legitimitatea oponenților politici prin:

– descriu, in mod evident contrar realității, pe adversarii politici ca fiind persoane care încearcă sa schimbe ordinea constituțională

– își considera adversarii politici ca fiind un pericol pentru securitatea naționala sau pentru viața cetățenilor

– își descriu oponenții ca fiind criminali/ infractori/ penali si prin urmare acest lucru i ar descalifica de la participarea in procesul electoral

– sugerează, fără argumente solide, ca rivalii lor ar fi agenți străini, ca lucrează in secret cu alte guverne , contrar intereselor țării.

3. Măsura in care încurajează sau tolerează violenta:

– au legături de orice fel cu cei care organizează manifestatii violente

– ei sau prietenii lor politici sponsorizează sau încurajează atacuri fizice sau de alta natura asupra oponenților

– refuza sa pedepsească, sa ceara aceasta sau chiar aproba deschis acte de violenta

– lauda sau refuza sa condamne acte de violenta din trecut sau din alta parte a lumii

4. In ce măsura ar putea fi determinați sa suspende drepturile civile fundamentale incluzând si mass-media:

– susțin legi sau politici care restricționează drepturile civile ( proteste, critici ale guvernului sau a altor organizații politice)

– amenință ca vor lua măsuri punitive împotriva celor care critica din opoziție sau împotriva organizațiilor civice si media

– apreciază pozitiv măsurile de represiune luate de alte guverne in trecut sau in alte părți

Am încercat sa redau cât mai fidel descrierea acestor criterii făcută de către Levitski si Ziblatt datorită acuratetii modului de formulare a criteriilor, precum si datorită frumuseții exprimării lor.

Așadar, dacă acceptam ca aproape oricine le ar putea utiliza si astfel sa si formeze o opinie proprie despre calitatile candidaților la alegeri mai rămâne întrebarea legată de cine ar putea si ar avea obligația in fata națiunii sa i oprească pe aceia care nu se încadrează intr o măsura convingătoare in aceste criterii. Sau nu promovează așa- numitul ” Litmus test”

 In opinia mea, poate, acțiunile ar trebui sa vina din mai multe părți incluzând cetățenii care si doresc o societate democratica, organizațiile civice, mass – media si , de ce nu, din partea candidaților înșiși . Dar, un rol important, așa cum concluzionează cei doi profesori in cartea lor, îl au partidele politice. In cadrul acestora trebuie dezvoltate si menținute structuri care sa facă posibil un filtru eficace in ce privește propunerile de candidați . Societatea , la rândul ei, trebuie sa monitorizeze permanent, sa dezvăluie in mod obiectiv „calitatile” pe care le au Pretendenții la poziții publice.

Sunt destul de convins ca majoritatea dintre noi își dorește, încă, adoptarea principiilor democratice in rezolvarea problemelor publice.

V as propune sa facem o evaluare a modului de încadrare in aceste criterii a câtorva dintre cei care dețin funcții publice înalte fie la nivel central fie la cel local. Nu știu ce ma îndeamnă sa afirm ca vom avea un rezultat care nu ne va da satisfacție.

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s